Clubul de carte - Casa din Marea Azurie

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici + o veste daca esti veteran)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Vești noi și bune: Ne-am decis în sfârșit la un nume care, credem noi, descrie atmosfera pe care încercăm să o creăm la întâlnirile clubului. Bine ați venit la The Readers' hangout.

Cum a fost întâlnirea din iulie?

În luna iulie am citit și discuta despre Casa din Marea Azurie de TJ Klune, carte care mi-a devenit cu atât mai dragă cu cât am discutat mai mult despre ea. Am început discuția timid și la suprafață, descriind cartea ca chill, cosy, plăcută, potrivită pentru reading-slump (adică perioadele alea în care parcă nu mai ai chef să citești nimic), potrivită pentru copii, adolescenți și adulți deopotrivă. Totodată, am desemnat-o colectiv ca fiind un bun punct de plecare pentru cititorii care nu sunt neapărat fani fantasy și totuși ar fi interesați de o lume magică fără toate complicațiile politice ale unei lumi complexe și noi. Personal, eu am apreciat la carte că nu își propune marea cu sarea (aluzie la titlul cărții) și reușește foarte bine să livreze conform cu așteptările pe care le creează. Asta înseamnă că nu este o carte cu profunzimi nemaiîntâlnite și filosofii complexe, dar este o poveste înduioșătoare, ușor de înțeles și care te pune pe gânduri.

Cartea este despre Linus, asistent social la departamentul responsabil cu tineretul magic, care este trimis într-o misiune să inspecteze un orfelinat în care locuiesc copii-problemă. Vă garantez că până la final o să vă înduioșeze fiecare copil și o să vi se schimbe perspectiva asupra lui Linus și poate și asupra modului în care ne grăbim să etichetăm și să judecăm anumiți oameni după niște caracteristici arbitrare. La începutul cărții, am sesizat o ironizare a modului în care lucrăm astăzi și a modului în care ne identificăm cu munca pe care o facem și depersonalizarea care vine la pachet cu asta.

Pentru mine, cartea a ridicat multe teme de gândire, în special legat de relația adult-copil, probabil și în contextul în care urmează să încep un program de voluntariat în care voi relaționa cu un prieten mai mic. Cartea pune în scenă foarte bine ideea de self fulfilling prophecy (profeția care se auto-adeverește): așteptările pe care le avem de la oameni (în special de la copii) le vor influența comportamentul în vederea îndeplinirii acelor așteptări. Adică dacă proiectezi așteptarea ca un copil să fie ”rău”, nu îi dai foarte multe șanse din start și probabil comportamentul lui va fi influențat în așa fel încât îți va dovedi că ai avut dreptate. Și opusul este valabil, așa că vă invit să vedeți ce e mai bun în oameni. Totodată, se pot observa multe moduri în care copiii testează relația cu adulții și îi pun la încercare înainte de a le face loc în sufletul lor. Copiii din carte își arată afecțiunea într-un mod foarte comic și dramatic (extra puncte pentru înduioșare). Pe parcursul cărții, Linus învață de la copii să accepte cine e cu adevărat chiar dacă a fost înțeles greșit la începutul cărții (inclusiv de către noi, cititorii).

Ca de obicei, am avut multe discuții conexe în timpul explorării cărții. Prima discuție amplă a fost despre diferența între generații și lipsa dorinței generațiilor mai în vârstă de a învăța și de a se adapta la mentalitatea generațiilor mai tinere. Pe subiectul ăsta, cred că mulți adulți ar avea de învățat de la Linus și parcursul lui. O altă discuție interesantă a pornit de la controversa generată de sursa de inspirație a autorului. Autorul menționează la un moment dat că s-a inspirat dintr-un subiect istoric care vizează o minoritate căreia el nu îi aparține. Părerea mea personală este că un autor poate folosi orice sursă de inspirație, dar dacă vrea să spună povestea altcuiva, trebuie să colaboreze cu cel al cărui poveste vrea să o spună și să folosească surse autentice pe care le menționează. Este o responsabilitate mare care trebuie asumată până la capăt. Alternativa ar fi să nu menționeze asta ca sursă de inspirație. E un subiect complex și controversa iscă argumente bune și de o parte și de cealaltă. A treia discuție tangențială cu tematica cărții a fost despre personajele neutre și dacă acestea există în viața reală (părerea mea e că poți fi neutru față de un anumit subiect, dar pe spectrul bine-rău nimeni nu e cu adevărat neutru în universul lui individual).

Personajele cu care am rezonat sunt foarte diverse și am putut să regăsesc fiecare membru al clubului în personajul pe care l-a menționat. Flaviu a rezonat cu Sal prin timiditatea și capacitatea sa de a se deschide și de a înflori în mediul potrivit, eu cu Alexandra am rezonat cu Arthur, îngrijitorul copiilor, pentru că știm cum e să nu fii înțeles și acum ne dorim să îi vedem pe alții așa cum sunt ei și să le oferim un spațiu sigur în care să se dezvolte, Radu a rezonat cu personajul colectiv al familiei regăsite, Liana cu primărița Helen care este o punte de legătură între cele două lumi prezentate, organizatoare binevoitoare și deschisă spre nou.

Idei cheie și concluzii cu care aș vrea să rămâneți:

1. Avem multe de invățat de la copii. Lăsați-vă învățați.

2. Este minunat să îți dai voie să fii cine ești cu adevărat, chiar dacă ai fost înțeles greșit de foarte multe ori

3. Așteptați-vă la ce e mai bun de la oameni indiferent de caracteristicile lor. S-ar putea să vă dovedească că aveți dreptate, indiferent ce proiectați asupra lor.

4. Poți explora același loc mic de 100 de ori și să privești asta ca pe o aventură de fiecare dată.

5. Dacă nu cunoști ceva, fii deschis să înveți înainte să te revolți împotriva necunoscutului.

Pe lângă astea, las câte un gând de la fiecare dintre participanții de luna asta cărora le mulțumesc că îmi alimentează foamea de discuții cu sens. Un gând cu care au rămas ei la finalul discuției și al lecturii, reformulate de mine după cum mi le amintesc:

Flaviu a rămas cu sintagma folosită adesea în carte ”See something, say something” (Dacă vezi ceva, spune ceva) dar căreia i-a dat o valență pozitivă față de cea care era în carte. Dacă vezi ceva bun, propagă-l. Dacă vezi ceva problematic, depune efort să-l oprești.

Alexandra a rămas cu ideea că familia poate fi oricine, nu doar cei cu care avem legături de sânge. Îți poți alege familia și e perfect ok.

Liana a rămas cu ideea că educația ar trebui personalizată, că fiecare dintre copii ar trebui întâlnit la nivelul la care e și este important ca învățarea să fie țintită.

Radu a rămas cu importanța apartenenței la un grup, cu reiterarea ideii că diversitatea e importantă și că unicitatea ta poate fi valorificată în cadrul unei comunități. Există lucruri care ne leagă în ciuda diferențelor.

Eu am rămas cu ideea că e important ca cineva să depună efort activ pentru a vedea oamenii așa cum sunt cu adevărat și pentru a se apropia individual de oameni acceptându-i așa cum sunt. Sunt puține lucruri care ar clasa pe cineva ca inadecvat în ochii mei.

După cum vedeți, concluziile au fost diverse și mi-ar plăcea să le aud și pe ale voastre după ce citiți cartea. Alte cărți la care ne-am gândit pornind de la tematicile acesteia sunt:

• Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

• Micul prinț

• Să nu mă părăsești de Kazuo Ishiguro

• Sub ușa care șoptește de TJ Klune

• Mențiune specială: filmul animat Up

Ce urmează în august/septembrie?

Am decis in luna august să luăm o pauză, dar te așteptăm cu forțe proaspete pe 2 septembrie la ora 19:00, când discutăm despre ”Plânsul lui Nietzsche” de Irvin Yalom. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!