Clubul de carte - Drumul catre libertate

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din aprilie?

În martie am citit și discutat despre Drumul către libertate de Yeonmi Park. Este o carte de memorii, autobiografică, despre viața autoarei și despre evadarea din Coreea de Nord. Cartea este împărțită în 3: viața din Coreea de Nord, evadarea în China și traficul de persoane de acolo și Coreea de Sud. A fost o discuție animată și poate, mai mult decât de obicei, părerile au fost destul de împărțite în multe privințe. Toate opiniile și discuțiile pe care le-am avut au plecat de la un gând comun: este important să citim o astfel de poveste, este important să discutăm și să ne confruntăm cu o lectură care ne apropie de un context care ne e foarte puțin familiar.

Prima diferență în abordările cititorilor de la club a avut legătură cu documentarea efectuată post-lectură. Unii dintre noi (mă declar vinovată) au făcut cercetări mai amănunțite legate de autoare și cu ce s-a ocupat în ultimii ani. Aceste cercetări ne-au făcut să avem unele dubii legate de credibilitatea poveștii pe care o spune în carte și să avem unele opinii contrar valorilor pe care autoarea le promovează azi. (fun fact: am petrecut mai mult decât mi-aș dori să admit, încercând să mă uit sub o formă sau alta prin google maps street view în Coreea de Nord. Nu a prea funcționat, din motive evidente).

Un aspect fascinant în această lectură a fost lipsa unei personalități puternic conturate a naratoarei/autoarei pe parcurs ce descria niște evenimente profund traumatizante. Ne este neclar dacă această detașare emoțională a scrierii a fost intenționată sau a rezultat în urma traumei pe care a suferit-o pe parcursul evenimentelor descrise. Cu siguranță ne-ar fi plăcut să existe o mai mare adâncime emoțională în narațiune.

Așa cum era de așteptat, această carte a generat foarte multe discuții interesante, o să vă las temele aici să vă gândiți la ele sau să le discutați cu alții:

1. Cum ne raportăm la personajele gri din punct de vedere moral (în mod special vorbind despre bărbatul care o "ajută" când ajunge în China, care deși a fost un noroc pentru ea, a abuzat-o în multe feluri)

2. De ce autoarea a reacționat într-o oarecare măsură disproporționat la unele acțiuni pe care a fost nevoită să le facă dar nu și la altele pe care noi le-am considerat mai grave

3. Puterea unor contexte sociale/politice de a-ți contura și de a-ți defini întreaga realitate. Câtă iluzie pot tolera oamenii din dorința de a aparține la ceva mai presus de ei

4. Legăturile dintre oameni care se creează și în cele mai potrivnice situații

Bineînțeles că în unele momente ne-am abătut de pe cărarea principală a discuției și am atins și alte subiecte. Unul dintre ele a fost despre importanța lecturilor dificile. Cui le recomandăm și în ce condiții? Cât de responsabili suntem pentru consecințele emoționale ale lecturii unor cărți pe care le-am recomandat? Nu există un adevăr universal valabil ca răspuns la aceste întrebări. Eu personal citesc pentru a mă familiariza cu natura umană, cu lumea în care trăim și pentru a ieși din bula mea. Din această perspectivă, cred că lecturile cu un puternic impact emoțional merită recomandate pentru că ne arată și alte moduri de a fi. Mai cred și că oamenii au capacitatea de a mă surprinde permanent cu reziliența lor. Deși cred că nu suntem responsabili direct pentru consecințele lecturii, și că fiecare trebuie să își cunoască limitele, atunci când recomand o carte sunt mereu dispusă să fiu alături de oamenii care o citesc prin tumultul de emoții pe care lectura l-a dezlănțuit.

În urma lecturii din această lună, am extras împreună niște lecții universale:

• Realitatea e relativă. Ce nouă ni se pare firesc pentru alții e SF și invers.

• E important să mai ieșim din bula noastră uneori și lectura este un mijloc grozav de a face asta

• Să fim recunoscători pentru privilegiile pe care le avem (Pentru mine un declanșator a fost faptul că mi-a fost aproape imposibil să empatizez cu nivelul fizic de foame pe care autoarea îl descria în carte...Și ce bine că mi-a fost greu!)

Pe lângă aceste lecții rămânem și cu o mică frustrare. Frustrare că aceste lucruri se întâmplă, că încă ne tratăm așa între noi, oamenii. Frustrare că nu putem ști niciodată tot adevărul a ceea ce se întâmplă în Coreea de Nord, sau în alte regiuni marcate de evenimente similare. Știm atât cât ni se permite prin lecturi sau prin alte materiale disponibile.

Pornind de la temele cărții, au fost recomandate următoarele filme/seriale:

• Unorthodox - despre o comunitate religioasă din New York și cum e să evadezi de acolo (este și carte)

• Room - un băiețel care crește în primii aproximativ 10 ani din viață într-o cameră, fără acces în exterior (este și carte)

• Society of Snow - un avion prăbușit în munți înzăpeziți în condiții inumane și cum s-au adaptat victimele

• The Truman Show - un om a cărui viață este filmată și transformată într-un reality show

Cărți cu tematici similare (deși, de data asta, poveștile sunt de ficțiune):

• Vânătorii de zmeie - Khaled Hosseini

• Pământ american - Jeanine Cummins

Chiar dacă unele aspecte menționate anterior nu sunt neapărat pozitive, în continuare susținem importanța acestei lecturi și sperăm să o analizați și voi cel puțin la fel de critic ca noi și să vă formați propriile păreri. Dacă aveți propriile răspunsuri la vreuna dintre întrebările sau ideile pe care le-am menționat mai sus, nu ezitați să îmi scrieți (comentarii, mesaje, mailuri, orice).

Ce urmează în mai?

Dacă orice din ce am scris mai sus sună interesant, vă așteptăm în 13 mai când discutăm despre ”Pânza de păianjen” de Cella Serghi. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună. 

Să (ne) citim cu bine!