Clubul de carte - Extrem de tare si incredibil de aproape

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere The Readers' hangout cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din ianuarie?

În prima lună a acestui an am citit cartea ”Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer, care mie mi-a plăcut extrem de tare și pe care o simt incredibil de aproape (ha, ha!). Am avut o întâlnire dinamică și conversații animate, iar eu mă bucur tare de cum evoluăm ca grup. Deși pentru unii dintre noi cartea nu a sunat așa de atrăgător de la început, toți am ajuns să o apreciem într-un final (unii au zis chiar că s-ar putea să fie cea mai bună carte de la club de până acum). La prima vedere cartea spune povestea lui Oscar, un băiețel de 8 ani care și-a pierdut tatăl în tragicul eveniment de pe 11 septembrie 2001. Unul dintre participanții la clubul de carte a comparat cartea cu un truc de magie: ce e important nu se întâmplă în fața ta, trebuie să descoperi singur. Mi-a plăcut mult metafora asta pentru că așa e, cartea abordează mult mai mult decât lasă să se vadă la prima vedere. Un alt lucru de menționat și de apreciat este formatul cărții, diferit poate de orice am mai întâlnit până acum: cu poze din când în când, cu texte suprapuse și alte artificii care contribuie la evoluția poveștii.

Personajele sunt unul dintre punctele forte ale romanului. Oscar este un personaj care mie mi-a fost tare drag și cu care m-am identificat puternic în unele momente (care vor fi probabil evidente prin citatele pe care le-am selectat mai jos). Este un băiețel asertiv, deschis și curios care se confruntă cu niște emoții foarte puternice și încearcă să le gestioneze în felul lui. Aș putea spune chiar că pare un personaj desprins dintr-o carte de-a lui Fredrik Backman (care e autorul meu preferat). Deși Oscar este implicat într-o căutare concretă pe tot parcursul cărții, noi am considerat că el de fapt căuta apropierea de tatăl său. Pe lângă Oscar, cartea are multe alte personaje remarcabile. Bunicii lui Oscar sunt și ei niște personaje interesante, mai ales prin prisma relației lor. Nu aș vrea să dau prea multe detalii pentru a nu strica nicio surpriză pregătită de autor legat de asta, dar pot să spun că relația lor era una atipică, ei fiind doi oameni frânți uniți de o traumă puternică din trecut. Autorul ne oferă o priveliște foarte detaliată asupra vieții lor și asupra disfuncționalității relației, priveliște care pentru unii poate deveni inconfortabilă. Un element interesant pe care l-am observat este că bunica nu are nume pe tot parcursul cărții, ea fiind definită de relația ei cu celelalte personaje. Vă las pe voi să descoperiți mai departe ce ar putea să însemne asta și în ce locuri se reflectă. Totodată, autorul leagă unele paralele între personajele care ajung să rămână în spațiul fizic care le amintește de relațiile lor cele mai prețioase.

Pe lângă toate aceste personaje interesante, putem observa că și orașul (New York) poate fi considerat un personaj implicat în poveste. Asta m-a făcut să-mi fie dor de vizitele mele în acest oraș și să-mi amintesc cu drag de toate străzile descrise. Când am fost acolo, un localnic care ne arăta zona ne-a povestit cum a fost ziua de 11 septembrie și cum fiecare new yorkez își amintește cu precizie ce făcea în momentul în care atentatul a avut loc. Cartea asta mi-a amintit de această tragedie și mi-a trezit interesul să o explorez mai mult. Bineînțeles că la club ne-am lansat și în discuții conexe pornind de la roman, iar principala discuție a fost legat de cine este cel mai îndreptățit să spună povestea unei tragedii. Este un subiect foarte complex, iar concluzia nu poate fi decât că cititorul are o responsabilitate mare în a decide pentru el și de a evalua critic lecturile cu care se întâlnește.

Finalul cărții a ridicat și el niște subiecte de discuție, dar aici chiar că nu v-aș putea da foarte multe detalii. Eu personal l-am văzut ca o încheiere, deși vagă, a căutărilor de pe parcursul romanului. Deși alți membri au fost ușor dezamăgiți, niciunul dintre noi nu ar putea zice cum ar fi fost mai bine.

Ca să concluzionez impresiile mele înainte de a trece la citate, mi-au plăcut limbajul cărții, modul în care unele trăiri erau transpuse în cuvinte. Deși pe alocuri s-ar putea contesta veridicitatea/realismul evenimentelor (câți copii de 8 ani ar putea avea metafore atât de bine articulate?), mi se pare că esența cărții rămâne neatinsă. Cred că această carte are potențialul de a atinge pe oricine într-o oarecare măsură.

Mai jos vă las câteva citate care m-au impresionat pe mine:

• ”dar e atât de dureros să gândești și spune-mi, cu ce m-a ajutat vreodată gândirea, în ce loc minunat m-a dus ea vreodată? Mă gândesc și mă gândesc și de milioane de ori m-am tot gândit până la durere, dar niciodată până la fericire”

• ”Oamenii cred că ei (castorii) taie copaci ca să construiască diguri, dar în relaitate e din cauză că dinții castorilor cresc încontinuu și, dacă nu și i-ar pili constant retezând toți copacii ăia, atunci dinții le-ar sfâșia obrajii, adică i-ar omorî. La fel și creierul meu”

• ”Avem nevoie de buzunare mult mai mari, m-am gândit în timp ce stăteam întins pe pat, cronometrând cele șapte minute. Cât îi ia unei persoane normale să adoarmă. Avem nevoie de buzunare enorme, buzunare suficient de mari pentru familiile noastre și prietenii noștri și chiar pentru oameni care nu sunt pe lista noastră, oameni pe care nu i-am întâlnit niciodată, dar pe care am vrea, totuși, să-i protejăm. Avem nevoie de buzunare pentru cartiere și orașe întregi, de un buzunar în care să încapă tot universul.”

• ”uneori îmi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vieților pe care nu le trăiesc”

• ”în iad murim de foame, în rai ne hrănim unul pe altul!”

Să vă mai zic niște concluzii personale ca să explic selecția citatelor (și a celorlalte părți preferate din carte pe care e greu să le includ aici fără context). Pentru mine cartea asta subliniază ceva ce există de mult în interiorul meu și ceva ce simte și Oscar puternic în felul lui, și anume că suntem toți conectați între noi. Că nu putem fi bine dacă nu suntem toți bine și că e necesar să fim alături unii de alții. De mică am avut o dorință puternică de a ști, de a experimenta viața așa cum o trăiesc alți oameni, din contexte cu totul diferite de ale mele (adevărul e că uneori mă concentram puternic asupra dorinței de a trăi 24 de ore prin ochii și corpul fiecărei persoane de pe planetă; n-a mers, dar măcar am descoperit cărțile și momentan e suficient). Unele comportamente și mai ales vorbe de-ale lui Oscar ne pun față în față cu niște reacții profund umane, cu dificultatea de a conține o învălmășală de emoții, cu tendința de a ne face rău pentru a atrage atenția asupra noastră (ca un strigăt pentru ajutor pe care altfel nu-l putem rosti). La finalul zilei, Oscar rămâne doar un băiețel de 8 ani, cu egoismul specific copilăresc, dar reușește totuși să ne pună față în față cu o oglindă. Cel puțin pe mine m-a făcut să mă uit în oglindă la o parte din mine care este foarte vulnerabilă și care și-ar dori să poată fi acolo pentru toată lumea. O parte din mine care și-ar dori să aibă ”buzunare pentru cartiere și orașe întregi, un buzunar în care să încapă tot universul”.

Sper că v-am făcut curioși! Dacă o citiți și vă place, mai jos vă las o listă de recomandări cu un vibe similar (uneori legătura e destul de directă, alteori subtilă):

• Cărțile lui Fredrik Backman (o să existe vreo ocazie în care să nu le recomand? probabil că nu) - pentru accent pe relațiile dintre oameni și pentru punerea în cuvinte a unor emoții profund umane

• Filmul făcut după cartea asta (după carte!) - Extremely loud and incredibly close

• Oscar și tanti roz - un alt Oscar care se confruntă cu o altă tragedie

• Un veac de singurătate - pentru elementele de realism magic și mai mult pentru atmosfera de realitate suspendată

• Lenny's Book of Everything - Karen Foxlee - pentru alte emoții nefiltrate venite din partea unor personaje copii

• Acolo unde cântă racii - din perspectiva singurătății

• The city we became - pentru orașul ca personaj

Ce urmează în februarie?

Ne vedem pe 25 februarie la ora 19:00, când discutăm despre ”Ora inimii” de Irvin Yalom. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!