Clubul de carte - Flori pentru Algernon
Câteva gânduri despre clubul de carte din martie
Andra
3/8/20244 min read
Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)
Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.
Cum a fost întâlnirea din martie?
În martie am ales să citim și să discutăm despre ”Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes. Am citit această carte de două ori, o dată în liceu și o dată acum, pentru clubul de carte. Menționez asta pentru că, spre deosebire de primele două cărți despre care am vorbit la club, aceasta mi-a lăsat o impresie mult mai diferită la a doua lectură. În continuare o consider o carte bună, o lectură importantă, dar o parte din mine a fost mult mai detașată la a doua lectură.
De data asta am avut în față o lume a științei și am explorat limita morală a experimentelor și a avansurilor științifice. Până unde ar trebui să intervină știința în viața unui om și câtă viață ar trebui să rămână în urma ei? Concret, urmărim povestea unui experiment efectuat pe o persoană cu întârziere mintală (Charlie), menit să îi sporească inteligența. Este o poveste sensibilă, spusă la persoana întâi, care vorbește despre drama de a nu fi acceptat și de a nu fi privit ca o ființă umană atunci când ai un handicap. Este un parcurs dureros, care lasă senzația unui experiment științific realist. La final, tot ce rămâne este durerea provenită din nou-dobândita conștiință de sine. Tot ce și-a dorit Charlie a fost să se integreze în lumea celor normali, dar nu a avut nicio șansă încă de la începutul vieții. Pe parcursul cărții veți găsi multe de apreciat și de admirat la Charlie. Eu am apreciat cel mai mult inocența lui și puritatea gândurilor pe care le avea.
Deși am spus că urmărim povestea lui Charlie, titlul cărții face referire la Algernon. Algernon este oglinda personajului nostru principal, este subiectul care prevestește tot ce urmează să se întâmple și subiectul celei mai autentice relații pe care Charlie o are de-a lungul vieții.
Pentru că nu vreau să dau mai multe detalii despre experiment și cum decurge acesta, o să las câteva citate care m-au impresionat pe mine:
”A zis pentru un om care Dumnezeu ia dat așa puțin tu ai făcut mai mult decât atâția oameni cu creer pe care nu lau folosit nici odată. Iam zis că toți prieteni mei sunt oameni deștepți și căs buni. Mă iubesc și nu meau făcut niciodată nimic rău. Atunci ia intrat ceva în ochi șia trebuit să fugă la toaleta pentru doamne.”
”Face aceeași greșeală ca toți ceilalți care se uită la o persoană slabă de minte și râd pentru că nu înțeleg că sunt în joc sentimente omenești. Nu poate să-și dea seama că eram o persoană dinainte de-a ajunge aici”
”Nu mă înțelegeți greșit. Inteligența este unul din cele mai mari daruri ale omului. Dar de prea multe ori căutarea cunoașterii exclude căutarea dragostei. Am descoperit de unul singur și altceva, în ultimul timp și vă ofer o ipoteză: inteligența fără capacitatea de a dărui și a primi afecțiune duce la epuizare mintală și morală, la nevroză și, posibil, chiar la psihoză. Și susțin că preocuparea și implicarea exclusiv intelectuală care neglijează relațiile dintre oameni nu poate duce decât la violență și suferință”
”Cine-ar putea spune că lumina mea este mai bună decât întunericul tău? Cine ar putea spune că moartea este preferabilă întunericului tău? Cine sunt eu ca să spun asta?...”
Cele mai importante lecții pe care le extrag din această carte sunt:
Toată lumea merită să fie tratată ca o ființă umană.
Adesea, îi supraapreciem pe ceilalți și uităm cât de limitați suntem toți de fapt.
Dacă valorizezi cunoașterea intelectuală mai presus decât relațiile cu oamenii, efectul poate fi devastator. Singurătatea doare cel mai tare.
Cartea are multe teme interesante și demne de luat în considerare, se parcurge ușor (poate cu excepția primelor 20 de pagini, dar vă rog să strângeți din dinți și să perseverați) și te face să ai unele momente de conștientizare. O carte cu o energie oarecum similară este ” Tatăl celuilalt copil” de Parinoush Saniee. Mi se pare similară prin faptul că ambele cărți prezintă efectele devastatoare ale lipsei de iubire în copilărie. Deși vedem două parcursuri total diferite la personajul de acolo, ambele variante reflectă ce se poate întâmpla atunci când copiilor nu le sunt îndeplinite cele mai de bază nevoi, atunci când ei cresc cu impresia că nu îi vrea nimeni.
Ce urmează în aprilie?
Dacă orice din ce am scris mai sus sună interesant, vă așteptăm în 8 aprilie când discutăm despre ”Drumul către libertate” de Yeonmi Park. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.