Clubul de carte - Martir!

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere The Readers' hangout cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Luna trecută am lipsit de pe blog, mai mult sau mai puțin motivat. Nu am citit cartea atunci și nu am vrut să reciclez gânduri sau idei care sunt doar ale altora. Mă bucur că luna asta am avut o carte pe care cred ca o pot numi descoperirea mea preferată din cadrul grupului de lectură. Este, oficial, cea mai subliniată carte a mea dintotdeauna. Totodată, este și una dintre puținele întâlniri la care nu am simțit nevoia să îmi iau notițe pentru că am prea multe gânduri personale despre carte, nu știu cum aș putea să fac loc în postarea asta și pentru ale altora.

Cum a fost întâlnirea din iunie?

În iunie am citit Martir! de Kaveh Akbar. Acesta este unicul roman al autorului, el fiind la bază poet, și se poate observa și în carte cât de poetic și fluid curge narațiunea. În carte îl urmărim pe Cyrus, un tânăr artist preocupat de ideea de martiriu și sacrificiu, care se luptă cu dependența și cu condiția sa de imigrant în Statele Unite. Acesta și-a pierdut mama într-un accident aviatic pentru care nu și-a asumat nimeni responsabilitatea, după care a emigrat împreună cu tatăl său. Cyrus își propune ca moartea lui să însemne ceva, își propune să devină un martir și începe prin a explora ideea asta în mod artistic, scriind o carte. Accidentul aviatic este un eveniment istoric real (Iran Air Flight 655) și mereu îmi plac cărțile care fac zoom in pe tragedia individuală (fictivă, sau nu) a unei victime din respectivul eveniment istoric. În felul ăsta putem să observăm nu doar impactul pe larg pe care tragedia l-a avut ci și cum s-a dezvoltat micro-universul personajelor afectate.

Pe lângă Cyrus, urmărim în paralel și alte fire narative, dar datorită fluidității narațiunii, fiecare bucată de text vine exact în locul potrivit al poveștii. O urmărim pe mama lui, din copilărie până la vârsta adultă, o vedem trecând prin umilințe, damnată de destinul impus de a fi mamă, trăind o iubire interzisă și făcând sacrificiul suprem de a-și părăsi copilul. Îl urmărim pe unchiul lui Cyrus, suferind de PTSD în urma războiului în care a avut rolul de înger al morții, un rol neoficial, dar după spusele oamenilor, real în cadrul armatei iraniene și cât se poate de fascinant pentru mine care am auzit pentru prima oară de el. Îl urmărim pe tatăl lui Cyrus care și-a sacrificat tot restul vieții pentru a-l vedea pe Cyrus împlinit. Îl urmărim pe cel mai bun prieten al lui Cyrus care își sacrifică nevoile pentru persoana de care este îndrăgostit. În felul lor, toate celelalte personaje, în afară de Cyrus, sunt martiri. Niciunul dintre ei nu glorifică ideea de sacrificiu. Cyrus este singurul care face asta, și totodată el este cel mai puțin martir dintre toți. Cartea subliniază și ilustrează într-un mod foarte relevant și teme secundare precum rasism, dependență, stres post traumatic, diverse forme ale iubirii neacceptate de către societate.

Sunt multe de spus și despre finalul cărții, care m-a lăsat căutând teorii pe internet și neștiind ce să cred. Nu pot spune mai multe ca să nu vă stric experiența, dar este o căutare și o descoperire fascinantă, precum întreaga carte.

Dacă tot am subliniat atât de multe pasaje, nici nu cred că are rost să mă lungesc foarte mult înainte să ajung la ele. Mai jos, o (mică) parte dintre ele:

• ”Dumneavoastră aveți organul ăsta de aici? o întrebă Cyrus, arătând spre baza gâtului. Un organ al damnării, care pulsează tot timpul? Pulsează a frică, zi și noapte, cu încăpățânare? De parcă în dosul cortinei s-ar afla o panteră gata să te sfâșie, dar, în realitate, nu e nicio panteră și de fapt nici cortină? Pe ăsta voiam să-l opresc.”

• ”încă mai aștepta așa ceva de la univers - șocul absolut al revelației simțite până în străfundul ființei, îngerul coborât din cer ca să îl dezmeticească de-a binelea. Cyrus începea să priceapă că lumea nu funcționa așa, că uneori epifania lua forme mai puțin bătătoare la ochi, ca de pildă un prieten care îți arată ceva pe Twitter.”

• ”Cyrus voia să fie de partea corectă a istoriei, orice va fi însemnând asta. Dar mai mult decât atât (după cum recunoștea în sinea lui când se ținea să fie absolut onest) voia ca alții să îl perceapă ca pe un om preocupat să se afle de partea corectă a istoriei. E greu să-ți imaginezi un martir al pământului care să fie și un apărător fervent al eugeniei sau unul care l-a sprijinit pe Mussolini. A fi de partea corectă a istoriei părea o caracteristică fundamentală a oamenilor care îl interesau.”

• ”Acest gest, această posibilitate i se păruse întotdeauna emoționantă - o minune care nu-și pierdea niciodată forța, minunea ca cineva să-și amintească de el când nu era de față. Faptul că oamenii găseau uneori suficientă energie psihică să se gândească la lumea interioară a unei alte persoane - sau chiar să-și facă griji pentru ea - părea un soi de miracol, chiar dacă nu era recunoscut ca atare. Cyrus citise pe un site cândva că exista și un cuvânt pentru el: sonder. Conștientizarea faptului că fiecare trecător trăiește o viață la fel de plină și de complexă ca a ta. Incredibil cum puteai să dai nume unui lucru și totuși să nu-l clarifici câtuși de puțin. Limbajul se dovedea uneori total neputincios.”

• ”Cine te-a văzut vreodată plângând în pielea goală? Nu mă refer la părinți, când erai mică, ci la maturitate. Când ai fost văzută ultima oară plângând în pielea goală?” -- citatul ăsta îmi amintește de niște discuții pe care le-am avut despre intimitate și vulnerabilitate. Mi-ar fi plăcut să pot pune întrebarea în felul ăsta

• ”Citise cândva despre o rugăciune sufită care suna astfel: Dă-mi, Doamne, motive să mă minunez. Aceasta era toată rugăciunea.”

• ”Vreau să merit marea teroare pe care o inspiră existența mea” -- sumarizează, foarte succint, rasismul, așa cum e el exprimat în carte, și cu siguranță resimțit de multe persoane în viața reală

• ”Cum e versul ăla din Auden despre corabia zveltă, prețioasă care a văzut cum cade un băiat din cer, dar, trebuind să ajungă undeva, și-a văzut de drum netulburată? Asta vreau să spun. Eu sunt băiatul, iar restul lumii e corabia. Sau poate eu sunt apa. Nu știu.”

• ”Despărțirea de tot ce ai mai scump, ăsta e iadul. Să fii despărțit de două ori, mai întâi de un popor și apoi de limba lui: asta e o durere mai profundă decât durerea. Mai ceva decât iadul. E un hău.”

• ”O, Doamne, tocmai mi-am amintit că murim. Dar...chiar și eu?! Să nu uiți că deocamdată e vremea căpșunelor.”

În concluzie, Cyrus, deși nu m-am identificat neapărat cu condiția sau cu fascinațiile lui, este un personaj profund uman care adesea, pe parcursul cărții, are niște reflecții care m-au lăsat fără suflare. Nu m-am identificat cu personajul, dar m-am identificat profund cu umanitatea din el și modul în care a fost pusă în cuvinte. Voi tânji o lungă vreme după o scriitură atât de profundă și bine executată.

Cărți recomandate pe parcursul întâlnirii:

• Cărțile lui Khaled Hosseini

• Cărțile lui Ocean Vuong

• Îngerul istoriei de Rabih Alameddine

• Crimă și pedeapsă

Ce urmează vara asta?

Ne vedem pe 29 iulie la ora 19:00, când discutăm despre ”Cântecul inimilor rebele” de Thrity Umrigar. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!