Clubul de carte - Oameni Anxioși

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

          Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi. 

Cum a fost întâlnirea din februarie?

Pentru întâlnirea de luna asta am ales Oameni Anxioși de Fredrik Backman. Este una dintre cărțile mele preferate, de la autorul meu preferat (concepte despre care altădată juram că sunt imposibil de numit). Este una dintre cărțile despre care aș urla de pe un bloc și aș fi sigură că place oricui mă aude. Nu mai are rost să zic că e aproape lectură obligatorie pentru cercul meu apropiat de prieteni. De data asta o să vorbesc mult despre impresiile mele, mai degrabă decât ale membrilor clubului, pentru că este o carte pe care o simt atât de aproape (majoritatea acestor impresii au fost împărtășite de toți participanții).

Această carte este despre tot ce ne leagă pe noi, ca oameni. Despre conexiune, despre relații autentice și despre ce înseamnă să fii om (și despre cât de greu e, câteodată). O carte ca o ședință de terapie sau ca o îmbrățișare de la esența naturii umane. Un roller-coaster emoțional (cu multe întorsături de situație și finaluri neașteptate), o experiență caldă care te face să simți apropiere. 

Autorul reușește să redea în cuvinte foarte simple niște experiențe despre care nouă ne este atât de greu să vorbim uneori între noi (deși avem la dispoziție același instrument pe care îl folosește și autorul: cuvintele). Ca să vă faceți o idee, vă las câteva din citatele mele preferate (cu mare atenție, fără să dezvălui nimic care ar putea strica experiența lecturii):

• ”Adevărul? Adevărul este că făptașul este o persoană adultă. Și nimic nu spune mai multe despre personalitatea cuiva decât fix asta. (...) Deschidem ochii dimineața și viața abia așteaptă să rostogolească spre noi o altă avalanșă de Nu uita! Și Adu-ți aminte să!. Nici nu apucăm să gândim, să respirăm, ci ne zbatem, din clipa în care ne trezim, să ieșim din avalanșă, căci mâine vine o alta. Uneori te uiți în jur și îți dai seama, cu înfiorare, că toată lumea pare să știe ce face. Că doar tu te prefaci.”

• ”Genul de oameni care merg la vizionări și se gândesc că s-ar simți mai bine dacă ar locui acolo. Că acolo s-ar trezi dimineața fără să le fie greu să respire. Că acolo n-ar mai fi nevoiți să se uite în oglindă apăsați de o piatră invizibilă pe inimă.”

• ”Ați ținut vreodată de mână un copil de trei ani, în drum spre casă de la grădiniță? Niciodată nu ești mai important ca atunci!”

• ”Dar zilnic trecem pe lângă oameni care simt ce simți și tu, și eu, doar că mulți dintre ei nu știu ce este. Simt că nu pot respira și se duc la doctor după doctor pentru că se tem ca au ceva la plămâni. Doar pentru că e atât de greu să recunoști că altceva e… stricat. Că sufletul te doare, că te apasă greutăți ca de plumb, invizibile și simți o presiune indescriptibilă în piept. Dar plămânii sunt în regulă. N-o să murim, nici tu, nici eu.”

Când vine vorba de personaje, personal, am îndrăgit-o extrem de tare pe Estelle, o bătrânică simpatică în care m-am văzut pe mine peste 60 de ani. M-am identificat cu ea, și am oglindit și relația ei cu soțul ei în relația mea (”Când îl cunoscuse pe Knut, nu fusese o dragoste așa cum citise prin cărți, ci, mai degrabă, o poveste despre cum un copil și-a găsit prietenul de joacă perfect”). Am iubit la ea grija pe care o purta tuturor, dorința activă pe care o avea pentru conexiune, modul în care își gestiona greutățile care o apăsau și modul în care se raporta la experiențele trecute (dacă ați citit cartea, mă refer la ”aventura” pe care a avut-o). Pe lângă Estelle, am iubit făptașul (nu dau mai multe detalii, veți înțelege de ce). Am iubit modul în care autorul mă compara pe mine, cititorul, direct cu făptașul și cât de aproape m-am simțit de acest personaj după ce i-am înțeles motivele pentru care a luat deciziile pe care le-a luat. Fiecare personaj are ceva special și este conturat în special prin prisma relațiilor pe care le are cu celelalte personaje. Toți sunt de îndrăgit. 

Cartea transmite o mulțime de învățături, sau confirmări ale unor lucruri pe care poate le știam. Cu ideile astea aș vrea să vă las și eu la finalul acestei postări:

• Suntem toți conectați între noi, sub o formă sau alta. Să fim aproape unii de ceilalți. 

• Să plantăm un măr, chiar dacă mâine e sfârșitul lumii. Să-i salvăm pe cei pe care-i putem salva. 

• Cum se mănâncă un elefant? Bucată cu bucată. 

Pe lângă tot ce am zis deja, cartea poate fi privită și ca un comentariu social asupra disperării cauzate de instabilitatea economică și sănătate mintală. E cu plâns, e cu râs, e cu inimă topită. Și dacă ți se pare că nu ai o inimă de topit, o vei găsi acum. Dacă o să căutați cărți cu o energie similară, vă recomand toate romanele autorului, în special trilogia ”Beartown”, tradusă la noi cu următoarele titluri (în ordine): ”Scandalul”, ”Noi contra voastră”, ”Învingătorii”.

Ce urmează în martie?

Dacă orice din ce am scris mai sus sună interesant, vă așteptăm în 7 martie când discutăm despre ”Flori pentru Algernon” de Daniel Keyes. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună. 

Și pentru că luna asta a fost despre conexiune, puteți să-mi scrieți dacă aveți nevoie de o discuție autentică.

Să (ne) citim cu bine!