Clubul de carte - Până nu se răcește cafeaua

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere The Readers' hangout cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din decembrie?

În decembrie am început întâlnirea cu multe surprize (dulciuri, cadouri, ceaiuri) și cu multe discuții în care ne-am pus la curent unii pe ceilalți, având în vedere timpul îndelungat în care nu ne-am văzut. Nu am avut nicio carte fizică pe care să o pozăm, dar important e că fiecare dintre noi și-a găsit metode alternative de a lectura (mulțumim Voxa!). Am discutat și despre carte, dar de data asta parcă ne-a fost greu să rămânem la subiect (probabil pentru că nu ne-am văzut de mult). Părerile despre carte au fost împărțite, unii dintre noi au continuat seria, alții s-au oprit după primul volum sau chiar mai repede. Simt că de data asta am folosit un spectru întreg de păreri. Eu personal am lecturat cartea asta pentru prima dată în 2023 și, deși atunci mi s-a părut drăguță, acum mi se pare că nu a avut un impact foarte mare asupra mea în timp. Cartea cuprinde 4 povești dintr-o cafenea unde se poate călători în timp, călătorie care are câteva limitări: există o singură masă la care poți sta pentru a te întoarce în timp, poți întâlni doar persoane care au vizitat cafeneaua și poți sta doar până ți se răcește cafeaua și, cel mai important, prezentul rămâne neschimbat.

Pe parcursul lecturii, cartea capătă mai multă substanță de la o poveste la alta. Toate personajele care aleg să călătorească în timp se întorc schimbate, chiar dacă prezentul rămâne neschimbat. Mi se pare că orice carte care abordează călătoria în timp are câteva lacune tehnice în ceea ce privește explicarea mecanismului de călătorie. De exemplu, aici, deși prezentul nu se schimbă, personajele noastre iau niște decizii pentru viitorul lor pe care nu le-ar fi luat (probabil) dacă nu călătoreau în timp. Probabil nu e relevant oricum, deoarece, așa cum a menționat un participant la clubul de carte, autorul s-a folosit de călătoritul în timp ca de o unealtă pentru a ilustra relațiile interumane și procesul de autodescoperire și evoluție. Sunt de acord cu asta, dar existau și alte unelte care puteau fi folosite poate mai bine, iar dacă a decis să folosească asta ar fi putut să meargă până la capăt cu tehnicalitățile (cel puțin pentru a-mi satisface mie fixurile). Unii dintre noi au privit limitările autoimpuse de către autor (regulile stricte ale călătoriei în timp) ca punând în valoare mai bine priceperea autorului de a face ceva în ciuda lor. Eu, pe de altă parte, o pot vedea în ambele feluri: da, pot să îl apreciez că a creat ceva drăguț în ciuda limitărilor, dar pe de altă parte nu pot să nu mă întreb dacă nu cumva tocmai lipsa priceperii l-a făcut să își pună aceste limite.

Înainte să mă lansez complet în discuțiile tangențiale pe care le-am avut, mai vreau să vă spun despre o problematică interesantă care a fost ridicată în grup pe baza cărții: Câți dintre noi ne-am întoarce în timp, având limitările din carte? Alexandra (una dintre ele) s-ar întoarce pentru a spune unele lucruri care au rămas nespuse, dar nu ar merge în viitor. Alexandra (cealaltă) nu ar merge în trecut și consideră că regretul s-ar putea accentua la revenirea în prezent (pentru că ai vedea cum ar fi fost dacă ai fi spus lucrurile respective). Radu nu s-ar întoarce în trecut deoarece se simte împăcat cu deciziile luate, în schimb ar merge în viitor pentru a acumula niște date despre lumea care urmează (nu neapărat despre viața lui personală). Liana nu ar merge nici în trecut, nici în viitor, crezând că datele despre viitor ar determina-o să devină pasivă datorită inevitabilității (pentru mine este încă neclar dacă, după regulile din carte, viitorul rămâne inevitabil sau nu). Eu aș merge în trecut dar nu pentru că am vreun regret. Chiar nu simt că a rămas ceva nespus, sau chiar dacă a rămas, am depășit momentul și nu mă interesează să mai spun lucrurile respective. Pe de altă parte, aș merge de dor. Aș merge să mai stau puțin cu Țumpi (cățelul meu din copilărie; asta pare să fie o excepție pentru toți din grup care au avut animale) sau să-i mai spun bunicii (cea care nu mai e) ce mai fac (mereu voia să trăiască până mă așez eu la casa mea) sau chiar să mai am o conversație cu persoane care au făcut parte din viața mea și nu mai fac, din nostalgie. În schimb, aș fi mult mai curioasă să merg în viitor, deși nu m-ar interesa deloc detalii despre viața mea personală din viitor (ba chiar aș prefera să nu le știu). Aș vrea să știu cum arată lumea în viitor ca să pot lua cele mai bune decizii în prezent.

Cărți cu atmosferă similară, în mod evident sunt următoarele cărți din serie. Pe lângă asta, ar mai fi și Biblioteca de la miezul nopții de Matt Haig.

Discuții conexe au fost multe, o să le enumăr pe scurt alături de părerea mea. Am vorbit despre abandonat cărți (unii pot, alții nu). Eu vă încurajez pe toți să abandonați cărți mai des pentru că știu agonia de a continua o carte care nu îți aduce nimic valoros sau care nu te găsește la momentul potrivit. Am vorbit despre ce se pierde în traducere, în special din limbile asiatice și a existat supoziția că traducerile în limba română (din limbi asiatice) sunt mai bune decât cele în engleză. Rămâne de testat (dar pe această temă vă recomand cartea Babel de R. F. Kuang dacă vă pasionează subiectul). Am dezbătut tabletele de scris (pentru că recent am devenit utilizator Remarkable) și părerile sunt împărțite și aici, așa cum ar trebui să fie. Asta ne-a lansat într-o discuție despre ușurința (pentru unii) sau dificultatea (pentru alții) cu care ne facem cadouri nouă înșine (eu mă pot convinge lejer că orice îmi doresc îmi e necesar). Aici am introdus grupului și motto-ul meu pentru anul următor: Less is more. Au râs de mine și eu vreau să le dovedesc că au greșit.

În continuare câteva liste de recomandări (de la mine), care au fost cerute în cadrul grupului.

Aplicații pentru audiobooks:

• recomand tare Voxa, multe cărți audio în limba română, catalog care se actualizează constant. Sunt mereu reduceri, chiar acum cred că sunt primele câteva luni cu 5 lei pe lună.

• audible; aici partea rea e că ai doar 1 credit pe lună pentru a asculta o carte (și acces la catalogul gratuit) dar partea bună e că acea carte rămâne a ta chiar și după încetarea abonamentului. Aici este o oferta cu 1 liră pe lună pentru primele trei luni (pe audible UK). Dacă aveți sau vă faceți audible, vă recomand insistent cartea Daisy Jones and the six. Una dintre cele mai bune producții audio.

• Audiotribe v-o recomand mai ales dacă citiți SF/Fantasy. Dacă vă faceți audiotribe vă recomand cartea Proiectul Hail Mary. Incredibilă performanța naratorului.

Cărți care se simt ca o îmbrățișare:

• Un bărbat pe nume Ove de Fredrik Backman

• The Storied Life of A.J. Fikry de Gabrielle Zevin

• Howl’s Moving Castle de Diana Wynne Jones (recomandată de Radu)

• 84, Charring Cross Road de Helene Hanff

• Heartstopper toată seria

• Băiatul, cârtița, vulpoiul și calul de Charlie Mackesy

• Micul Prinț

Cărți de ieșit din reading slump (deși aici mi-ar fi mult mai ușor să dau recomandări individuale, în funcție de preferințele fiecăruia):

• Freida McFadden - orice. Thrillere, foarte rapide

• Beach read de Emily Henry

• Part of your world de Abby Jimenez

• Love and other words de Christina Lauren

• toate cele de mai sus, care se simt ca o îmbrățișare

Ce urmează în 2025?

Mă folosesc de secțiunea asta ca să îmi exprim recunoștința față de toți oamenii care au participat în 2024 la întâlniri, dar mai ales celor care au venit constant: Radu, Alexandra, Liana, Alexandra, mulțumesc!

Ne vedem pe 14 ianuarie la ora 19:00, când discutăm despre ”Extrem de tare și incredibil de aproape” de Jonathan Safran Foer. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!