Clubul de carte - Pânza de păianjen

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din mai?

O să încep cu mențiunea că tot ce veți citi în continuare este părerea mea, împărtășită pe alocuri de participanții la clubul de carte. Această carte este foarte îndrăgită și recomandată de alții, și faptul că eu nu am apreciat-o nu îi scade din valoare în vreun fel. Probabil deja v-ați dat seama că nu mi-a plăcut. Cartea se învârte în jurul Dianei, care ne povestește parcursul vieții ei în România interbelică și poveștile de dragoste pe care le trăiește. Povestea ei este spusă prin niște jurnale citite de una dintre prietenele ei, Ilinca. Diana încearcă asiduu să își depășească statutul social pe parcursul întregii cărți, sacrificând de multe ori părți ale propriei identități.

Deși nu mi-a plăcut, a fost totuși un element cu care am rezonat, și anume dorul de ducă al personajului principal. Dorința (sau impulsul) de a evada din propria viață, de a da un restart complet la tot ce înseamnă realitate. În continuare, o să vă spun și despre lucrurile care nu mi-au plăcut. Țineți minte, această carte a fost publicată în 1938. Cu siguranță autoarea nu a avut la îndemână mentalitatea din prisma căreia eu evaluez această carte și toate deciziile personajelor sunt în conformitate cu contextul istoric în care trăiau. Asta nu îmi face plângerile mai puțin valide.

1. Modul în care bărbații adulți se raportează la Diana copil -- De multe ori pe parcursul lecturii am observat (tulburată) cât de normalizată era sexualizarea unui copil de către bărbați adulți. Îmi închipui că la vremea aceea, așa și era.

2. Rolurile de gen. Toată povestea Dianei este spusă strict din perspectiva bărbaților din viața ei, iar societatea în care ea se dezvoltă este profund patriarhală (precum îmi imaginez că și era în 1938).

3. Platitudinea și superficialitatea personajelor. Cartea lasă prea multe lucruri să fie dezvoltate de către cititori și nu conturează suficient personajele pe care le pune în prim-plan.

Pe lângă toate aspectele astea legate de carte în sine, la întâlnirea clubului am discutat multe alte lucruri interesante. Îmi place că devenim din ce în ce mai familiari unii cu ceilalți, iar asta face conversațiile să fie din ce în ce mai personale și mai vulnerabile. Am discutat despre opțiunile pe care le avem să ne sprijinim unii pe alții să scriem (și sper eu că le vom pune în aplicare) și despre impactul major pe care profesorii noștri de limba și literatura română l-au avut în apropierea noastră de cărți și de scris (când o să scriu prima carte, dedicația va fi pentru cele 2 profesoare de română pe care le-am avut în liceu și în generală). Am discutat amănunțit și despre nivelul de intimitate dintr-o prietenie sau relație romantică, despre gândurile care nu sunt împărtășite cu nimeni, despre echilibrul dintre a împărtăși prea mult și a fi prea puțin vulnerabil. O întrebare interesantă care a apărut în timpul discuției: dacă prietenii noștri apropiați ar discuta între ei, ar avea o viziune unitară asupra noastră sau ar compune împreună un puzzle, fiecare având piese diferite din acesta?

Sunt multe lucruri pe care probabil le-am fi preferat diferite la cartea asta, o să enumăr câteva, deși probabil toate se rezumă sub o formă sau alta la profunzimea scrierii:

• Accent pe prietenia dintre cele două personaje, prietenie care se presupune că ar trebui să lege toate experiențele descrise

• Aprofundarea vieții interioare a personajelor și a deciziilor pe care acestea le iau

• Relevanță atemporală a temelor descrise

• O poziție a autoarei mai fermă legate de tematicile deschise

Am reflectat la motivele pentru care nu mi-a plăcut această lectură. În mare măsură sunt responsabile preferințele mele personale. Sunt o persoană ale cărei gusturi se îndreaptă mult mai tare spre contemporan, spre problematici și povești actuale, spre un stil de scriere adaptat modului în care eu comunic sau modului în care eu percep comunicarea. O carte scrisă în 1938 este dificil să fie atractivă pentru mine. Totodată, seamănă foarte tare cu lecturile obligatorii din timpul școlii (dintre care prea puține mi-au plăcut). Deci, cel mai probabil, dacă ești fan Enigma Otiliei, cartea asta e pentru tine. Am reflectat și la diferențele dintre această carte și alte cărți care mi-au plăcut și am ajuns și la o concluzie despre procesul editorial. Nu îmi pot imagina că o carte publicată în 1938 ar fi trecut prin etapele prin care trece o carte publicată astăzi. Pânza de păianjen s-a simțit ca o ciornă a unui roman cu potențial. Dacă ar fi fost publicată azi, probabil ar fi trecut prin mai multe etape de revizie care ar fi transformat-o în altceva.

Din punctul meu de vedere, o serie de cărți care reușește să bifeze tot ce am descris mai sus și multe altele este Tetralogia Napoletană a Elenei Ferrante. Așadar, asta este recomandarea cu care vreau să vă las la finalul acestui articol. Tetralogia napoletană este tot ce și-ar fi dorit această carte să fie și nu a fost.

Ce urmează în iunie?

Dacă orice din ce am scris mai sus sună interesant, vă așteptăm în 17 iunie când discutăm despre ”Piranesi” de Susanna Clarke. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună. 

Să (ne) citim cu bine!