Clubul de carte - Plansul lui Nietzsche

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere The Readers' hangout cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din septembrie?

În lunile august-septembrie am citit și discutat despre Plânsul lui Nietzsche de Irvin Yalom și, la fel cum am pățit și cu alte cărți în trecut, văd cartea mult mai valoroasă acum, după discuțiile cu ceilalți. Autorul acestei cărți a fost autorul meu preferat o lungă perioadă de timp, drept urmare, sunt puține cărți de-ale lui pe care nu le-am citit încă. Inițial, pe mine cartea nu m-a impresionat atât de mult, deși este foarte lăudată de multă lume. Ea pleacă de la o premisă foarte interesantă, și anume: cum ar fi fost dacă marele filosof Fredrich Nietzsche ar fi fost tratat de marele doctor Joseph Breuer (profesorul lui Sigmund Freud) pentru disperarea și pentru suferințele sale psihice. Descriind într-o manieră autentică atmosfera vremii de atunci, din secolul 19, cartea m-a plictisit (și uneori revoltat) din cauza modului în care se trăia atunci. Am găsit limbajul foarte pretențios și încărcat stilistic în mod inutil, așa cum, de altfel, îl găsesc în general în lucrările marilor filosofi. Totuși, înțeleg de ce cartea e apreciată. Și eu îl admir în continuare pe autor, iar ideile extrase din această carte sunt foarte puternice. Stilul, secolul descris, personajele (pentru care nu am o admirație deosebită nici dacă le privesc istoric) și limbajul nu au fost neapărat pentru mine.

Pe parcursul cărții ni se prezintă o naștere alternativă a psihoterapiei (cunoscută ca terapia prin vorbire la vremea aceea), un proces cu dublu sens în care Breuer se angrenează cu Nietzsche. Am remarcat câteva inserții moderne ale autorului cu care sunt familiară și din alte cărți de-ale lui, motiv pentru care mi-a fost greu să discern între veridicitatea istorică a narațiunii și ficțiune. Totuși, consider că este un bun punct de pornire pentru cei care vor să se familiarizeze cu filosofia lui Nietzsche sau cu dinamica dintre personajele care au dus la nașterea psihoterapiei așa cum o cunoaștem azi.

Unele idei din carte au declanșat discuții extinse în cadrul grupului, cum ar fi dacă preferăm un adevăr dureros (Nietzsche fiind un militant acerb pentru cunoașterea adevărului absolut) sau o minciună confortabilă. Nu am ajuns la o concluzie fermă pe acest subiect, însă eu sunt de părere că de multe ori adevărul este relativ. Cartea ne-a dat și alte oportunități de a discuta pe teme precum: limitele terapeut-pacient, modul în care era tratată femeia în psihiatria vremii (și cum încă este neglijată de cercetările moderne), existența (sau absența) altruismului, interpretarea profesiei de medic. Am vorbit și despre ce ne face pe noi să simțim că trăim și, în linii mari, viziunea noastră se suprapune cu cea a lui Breuer: să-i ajutăm pe alții să devină cine sunt ei cu adevărat.

Mai jos, o să las o listă cu citate care m-au marcat pe mine și cu o reflecție personală asupra lor:

• “Cât am pierdut oare din viață, pur și simplu uitând să privesc? Sau privind și nevăzând?“ - m-a făcut să mă întreb același lucru. Alexandra chiar ne-a spus ieri că pe ea momentele în care este 100% în prezent o fac să simtă că traiește și cred și eu că acelea sunt momentele în care ne amintim să privim și să vedem

• “Nu întâlnise niciodată un pacient căruia să nu-i facă plăcere o examinare ca la microscop a vieții sale. Și, cu cât era mai marea puterea de mărire, cu atât îi plăcea mai mult. Bucuria de a fi observat era atât de adâncă, încât Breuer avea credința că adevărata durere a bătrâneții, pierderea persoanelor apropiate, faptul că le supraviețuiești prietenilor, era lipsa analizei - oroarea de a trăi neobservat“ - mi se pare că ilustrează foarte bine nevoia noastră de apartenență și conexiune cu ceilalți

• “Trebuie să decidă cum să înfrunte moartea: să discute cu ceilalți, să dea sfaturi, să spună lucrurile pe care le-a păstrat pentru a le spune înainte de moarte, să-și ia rămas bun de la ceilalți, sau să fie singur, să plângă, să sfideze moartea, s-o blesteme, să-i fie recunoscător“; “E greu să mori. Am simțit întotdeauna că recompensa finală a celui mort este că nu va mai muri!“ - acestea sunt niște idei cu care ne întâlnim în multe dintre cărțile lui Yalom, despre modul în care confruntăm moartea și demnitatea pe care o aduce capacitatea de a alege cum să mori

• “Gustul morții în gura mea mi-a dat perspectivă și curaj. Important este curajul de a fi eu însămi. Sunt profesor? Filolog? Filosof? Cui îi pasă?“ - frica de moarte și conștientizarea efemerității ar trebui să ne facă să trăim mai autentic, mai aproape de valorile noastre.

• “îi urăsc pe ceilalți, care mă jefuiesc de solitudinea mea fără să-mi ofere însă cu adevărat companie. (...) Neprețuind lucrurile pe care eu le prețuiesc! Uneori privesc atât de departe în viață, că deodată mă uit în jur și văd că nu m-a însoțit nimeni, că singurul meu tovarăș e timpul“ - de departe citatul meu preferat din întreaga carte. Mi se pare că descrie foarte bine un anumit tip de singurătate pe care l-am trăit adesea.

Ideile cu care rămân la final, sunt cele din citate în mare parte. Pe lângă asta, mai extrag niște lecții și din criticile pe care le aduc cărții:

• Nu i-ar strica nimănui să înțeleagă cum e tratată femeia (ideologic, dar nu numai) în știință și cât de puține știm despre afecțiunile tipic feminine. Cu cât explorezi mai mult zona asta, cu atât problema devine mai evidentă (dacă ești femeie, se poate ca problema să fi fost evidentă de prima dată când singurul sfat medical pe care l-ai primit a fost “dietă și sport“)

• Limitele dintre psihoterapeut și pacient există cu un motiv și sunt importante. De asta e periculos să alegi “terapeuți“ autoproclamați care au ajuns specialiști peste noapte

• Limbajul pretențios nu e necesar. Poți spune lucruri de impact în cuvinte foarte simple și pe înțelesul tuturor (așa cum face Fredrik Backman în cărțile lui)

De data asta, toate cărțile la care m-am gândit citind-o pe asta sunt tot ale autorului așa că o să las mai jos o clasificare personală a acestora:

Preferate:

• Efemeride

• Călăul dragostei

• Mama și sensul vieții (primele 3 sunt povești reale din cabinet, cu pacienți pe care i-a avut în terapie)

• Cu fiecare zi mai aproape (toată cartea e despre o singură pacientă, dar e atât perspectiva lui de terapeut cât și a ei de pacient pentru fiecare ședință; e pe bune o colaborare între el și o pacientă care a rămas sub pseudonim)

• O chestiune de moarte si de viață (carte scrisă cu soția lui înainte ca ea să moară; despre cum au gestionat împreună apropierea iminentă a morții)

• Călătoria către sine - autobiografia lui

• Soluția Schopenhauer (roman)

• Minciuni pe canapea (roman)
  

Altele care mi-au plăcut dar sunt mai nișate:

• Darul psihoterapiei (sfaturi pentru viitori terapeuți, dar poate fi utilă oricui)

• Privind soarele în față (nonficțiune despre frica de moarte și idei despre moarte in general)

Ce urmează în octombrie?

Ne vedem pe 21 octombrie la ora 19:00, când discutăm despre ”În lacrimi la H-Mart” de Michelle Zauner. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!