Clubul de carte - Piranesi

Ce e clubul de carte? (dacă ești nou aici)

Personal, cred foarte tare în puterea unei comunități de oameni care se inspiră și care îi susține pe indivizi în procesul lor de dezvoltare. Împreună cu Alexandra de la Lotus Mind Yoga, am îmbinat această credință cu pasiunea noastră pentru cărți și cu dorința de a citi mai mult, mai diversificat, mai cu sens. Așa a luat naștere clubul nostru de carte cu întâlniri fizice în Cluj-Napoca. Asta înseamnă că o dată pe lună alegem o carte pe care o citim împreună cu oricine vrea să ni se alăture, lectură care culminează cu o întâlnire față în față în care discutăm despre ce a însemnat lectura pentru noi.

Cum a fost întâlnirea din iunie?

Luna aceasta am citit și discutat despre o carte care cel mai probabil va ajunge pentru mine în topul cărților citite în prima jumătate a anului (pe care o să-l postez cândva săptămâna viitoare dacă ești curios 👀). Piranesi este o carte care își propune multe și răstoarnă așteptările cititorilor. Din punctul meu de vedere, autoarea a făcut o treabă decentă în ambiția ei, oferind atât o poveste intrigantă concretă într-un cadru ușor gotic și suprarealist, cât și o poveste metaforică cu multe înțelesuri ascunse. Râdeam împreună cu participanții la club că probabil am găsit noi mult mai multe sensuri în cuvintele cărții decât ar fi intenționat vreodată autoarea. Asta a dus la o reflecție interesantă pe care aș rezuma-o așa: din momentul în care cartea este publicată, e mai important ce a înțeles cititorul decât ce a vrut să spună autorul. Și totuși, ce frumos e să ai un grup cu care să mergi departe în discuții și să nu te mai întorci.

Revenind la carte, fără să dau foarte multe detalii despre ce se întâmplă propriu-zis, o să vă detaliez tematicile discuțiilor care au rezultat în urma lecturii. Multe dintre discuții au fost în jurul personajului, despre care vă mărturisesc că pe mine m-a intrigat foarte tare. Avem un personaj care a fost conturat bidimensional (bănuim noi, printr-o alegere conștientă a autoarei), care trece printr-un parcurs al uitării de sine, descoperirii de sine și reinventării. Parcursul lui, la nivel metaforic, poate să-l ilustreze pe al nostru, al tuturor. Pe alocuri, poate fi deranjantă lipsa de adâncime a personajului și lipsa unor nuanțe de caracter, dar cred că a fost o decizie potrivită în contextul cărții. Personajul nostru principal, Piranesi, dă dovadă de o inocență infantilă și de un simț al mirării și admirației de invidiat (pentru mine cel puțin) pentru un adult. El trăiește într-o lume diferită de a noastră, formată din labirinturi, lume pe care o tratează cu un respect incredibil și o curiozitate sinceră.

Mai jos o să las câteva citate din carte care m-au făcut să o îndrăgesc mai tare și să reflectez:

• ”Nu am văzut niciodată vreun indiciu că Lumea ar avea un Sfârșit, ci doar înșiruirea regulată de Săli și Pasaje până în depărtare. ”

• ”...ca om de știință și explorator, am datoria să aduc mărturie Splendorii Lumii ”

• ”...e nevoie să-ți limpezești vederea ca să poți vedea poarta. Pentru aceasta trebuie să te întorci la locul, la poziția geografică unde ai crezut ultima oară că lumea este fluidă, reacționând cu tine. Pe scurt, trebuie să te întorci la ultimul loc în care te-ai aflat înainte ca mâna de fier a raționalității moderne să-ți cuprindă mintea.”

• ”După modul în care ține lampa și se uită la ceea ce se află în față îți dă sentimentul că e înconjurată de o întunecime imensă; mai presus de toate am senzația că e singură, poate prin propria dorință sau poate pentru că nimeni altcineva nu a avut suficient curaj ca s-o urmeze în beznă”

• ”Frumusețea Casei (lumii) este incomensurabilă, Bunătatea ei, infinită.”

Gândurile/întrebările cu care rămân eu sunt:

• Care e momentul în care ne-am pierdut în lumea asta grăbită și cum putem reveni la un moment/loc al inocenței și admirației?

• Conflictul dintre dorința de a încetini, de a găsi liniștea și nevoia de apartenență foarte adânc înrădăcinată în natura umană

• Cât de dificil e să cuprindem cu mintea lucruri despre care nici nu ne imaginăm ca ar exista, sau lucruri care sfidează cumva tot ce cunoaștem despre lume.

• Procesul este mult mai important decât destinația. Uneori destinația finală poate chiar să strice plăcerea de a continua explorarea.

• Identitatea este dinamică. A mea, a ta, a tuturor. Ne putem uita, inventa, găsi și regăsi de foarte multe ori pe parcursul vieții.

• Adesea am tendința să apreciez momentele frumoase mai mult retrospectiv, sau să stric prezentul anticipând nostalgia pe care o s-o simt pentru el cândva în viitor. Dar cineva de la întâlnirea grupului mi-a amintit că pot să aleg să fiu prezentă și să mă minunez în fața lumii oricând.

Ca întotdeauna am avut multe discuții conexe despre cui recomandăm ce fel de cărți, despre dacă ne-ar plăcea să fim nemuritori sau nu, despre câte spoilere la cărți putem tolera înainte să renunțăm cu totul la lectură. Cărțile de care ne-am adus aminte lecturând Piranesi au fost Flori pentru Algernon și Circe de Madeline Miller.

Ce urmează în iulie?

Dacă orice din ce am scris mai sus sună interesant, vă așteptăm în 29 iulie când discutăm despre ”Casa din Marea Azurie” de TJ Klune. Vom avea ceai și fursecuri pentru toată lumea, o atmosferă relaxată și multă curiozitate. Locurile sunt limitate, deci vă rog să vă înscrieți în prealabil (pe instagram sau pe adresa de email pe care o găsiți aici pe site). Pe Alexandra o găsiți pe instagram @lotuusmind și la studioul de yoga unde anunță mereu evenimente grozave pe care le organizează și clasele de yoga pe care le ține (care sunt preferatele mele). Pe mine mă găsiți pe instagram la @vancea_andra și aici pe blog cu noi recomandări de lectură în fiecare lună.

Să (ne) citim cu bine!